Sunday, November 12, 2017

Azi, apusul

un poem în sine










„Literatura sau viața?”

Și oricum ar fi și orice s-ar zice, eu îi datorez foarte mult & multe lui Mircea Nedelciu, deși nu l-am văzut decât la televizor; dar nu o să uit niciodată ziua în care - absolut întâmplător - i-am găsit o carte rătăcită într-o librărie care azi nu mai este; mi-am zis că , dacă  în anii ăia infernali prin care treceam - cineva scrie așa, atunci cu siguranță nu e totul pierdut; și n-a fost!

Sursa foto: Mircea Cărtărescu a pus acum doi ani poza asta pe FB (într-o zi de 12 noiembrie, pentru că...)

Saturday, November 11, 2017

Trei zile cu poezie, trei zile fără nori

Lansarea timișoreană a Portretelor de frontieră a adus la Triade și Ambasada, câțiva poeți incluși în antologie. Pe lângă Jörg Becken, editorul german, au mai fost acolo și Nicole Gdalia (Franța/Tunisia), Erkut Tokman (Turcia), dar și  Magda Cârneci,  Rodica Draghincescu, Nora Iuga, Floarea Tutuianu, Claudiu Komartin, Robert Șerban.

Nicole Gdalia: 



Erkut Tokman a citit în turcă:





Robert Șerban la Ambasada


Claudiu Komartin (la Ambasada, unde a spus câteva cuvinte despre antologie, dar poezia e din altă parte/ la Triade a citit din antologie)


Rodica Draghincescu
la Triade a citit un poem din antologie


la Ambasada a citit un poem dintr-un volum aflat în lucru

Friday, November 10, 2017

Thursday, November 9, 2017

Provizoriu, dar continuu


Prin anii 90, când se schimbau vremurile, ce s- au mai tulburat aparențele, ierarhiile, tabieturile! Au apărut în literatura română (misogină și pudibondă), câteva scriitoare altfel, complet altfel. Și acum aș zice doar de Floarea Țuțuianu și Rodica Draghincescu (dar voi spune pe rând), pentru că ele apar și în antologia asta despre diversele granițe care ne împart, ne adună, ne tulbură și ne definesc.
Știu că am citit cu mare bucurie Femeia pește, mai citeam și ce publica Floarea Țuțuianu prin reviste, după care librăriile au început să dispară, editurile s-au făcut tot mai  mici, revistele n-au mai circulat, și uite așa, cărțile, veștile n-au mai circulat și i-am pierdut urma. E și vina mea, într-o vreme m-am lenevit și n-am mai citit muuuuult de tot, pe urmă am revenit la un ritm mai bun, dar uite că n-am recuperat tot.
M-am bucurat să o regăsesc în cartea asta, m-am bucurat să o văd la Timișoara, și cumva îmi pare rău că n-am îndrăznit să mă duc și să-i spun ceva, orice, de exemplu: ăsta-i unul din poemele care m-au lovit în plin.
Dar m-a tulburat faptul că părea atât de fragilă.