Tuesday, June 30, 2009

Bloguri noi

Sunt câteva noutăţi în blogroll. În primul rând Ruxandra Cesereanu s-a mutat pe wordpress, la fel şi capricornk13. un cristian şi-a împărţit blogul în bucăţi [le găsiţi la oficiale]. Tot acolo găsiţi blogul celor de la Cartea de nisip, al lui Emilian Galaicu-Păun şi al lui Igor Mocanu.

Am descoperit şi un blog care prezintă tatuaje livreşti: Literary Tattoos, dar am dat şi de o istorie a lor.

Pentru cei care-şi doresc lucruri mai liniştite: O silencio dos livros, dar şi un cititor: Literaturism.

Monday, June 29, 2009

Prea calm, clar, sau nu?

Ce urmează nu-s însemnări despre o carte, ci un fel de explicaţie, un răspuns la o întrebare pe care mi-am pus-o singură: de ce nu o pot termina? Poate cineva o să-mi dea un imbold să citesc mai departe, deşi nu cred că asta caut, nu caut nimic de fapt.

Prezentarea editurii sună aşa: Amintiri din copilărie. Cu o singură precizare: băiatul, un evreu polonez, trăieşte într-un lagăr din Siberia şi nu ţine minte să fi cunoscut vreodată o viaţă mai blândă. Şi totuşi, în ochii lui încap frumuseţea, curajul, admiraţia, prietenia, mici bucurii inocente, cum ar fi procurarea unui tricou de marinar, sau mari bucurii, ca tăinuirea unei Biblii. Iar când mama lui găseşte un leac simplu ca să-l scape de frica lui Stalin, Petia e pus pe fapte mari. Sfatul criticului: Faceţi-vă din timpul care trece şi din suferinţă aliaţi, nu duşmani. Întocmai ca băiatul din carte.

Povestea e clară şi limpede, la fel şi stilul. Am senzaţia că toate întâmplările rămân cumva exterioare, sunt privite de la distanţă, sunt neînţelese de copilul care nu cunoaşte altă lume şi de aceea cea în care se află i se pare suportabilă. Ori mie tocmai asta mi se pare îngrozitor: că toate par suportabile şi nu vreau să citesc aşa ceva.

Mai bine trec aici un text al lui Octavian Soviany din cărticica Marii oameni ai revoluţiilor [producţie un cristian] şi termin discuţia.

iosif vissarionovici stalin
V-am învăţat
ce e frica şi neputinţa,
şi m-am prăbuşit în ţărână.
Am fost un om de oţel,
puternic ca o combină sovietică
şi m-am prăbuşit în ţărână, cu
mâinile desfăcute ca nişte
vâsle de os.

Acum nimănui
nu-i mai e frică de
mine, degeaba le spun
că eu am fost stalin,
că femeile simple-mi ţineau
fotografia în
Evanghelie.

Dumnezeule,
am vărsat
atâta sânge
degeaba.

Piotr Bednarski, Zăpezile albastre, traducere de Carmen Luiza Săvescu, Humanitas, 2008

Saturday, June 27, 2009

Poemul de sâmbătă 12

SGB e avocat, dar de obicei poartă cu el o mutră de infractor. Nu suportă blogurile, dar are unul. Spune că nu e bodyguardul nimănui, dar de cele mai multe ori se comportă de parcă ar fi. I-a apărut o carte, pentru că a câştigat un premiu. Câteva fragmente pot fi citite aici. Primul text e interzis pudibonzilor; calvar tango am vrut să-l aleg pentru pds-ul ăsta, dar m-am gândit să aleg altceva; oricum, poeziile cele mai bune sunt mult prea lungi pentru a sta eu să le copiez la ora asta. Până la urmă am ales o poezie care se potriveşte acestor zile.

Stoian G. Bogdan
Toţi murim egal

dar dl Teo moare chiar acum.
Nu-i mare scofală
şi n-aş scrie despre asta
dacă n-aş şti că-i ateu.
Iar pentru noi ateii moartea
nu vine cu limuzina,
nici nu e poarta spre fericirea
sau osânda veşnică.

Fiecare privire parcă îngroaşă o părere de rău
Cu fiecare expiraţie ar vrea să împrăştie o parte din el
Cu ştreangul la gât alunecă încet-încet
în amintire

Ştie c-acelaşi vierme îi va mânca
şi din carne
şi din conştiinţă
în pământul unde mai devreme sau mai târziu
îl vom pune deoparte -
şi-un zâmbet îi înţeapă fălcile.
Bravează. Ce-ar putea face?

Priveşte-n sus şi-ar vrea să fie
măcar un iad undeva acolo,
să-l soarbă şi pe el.
Dar nu-i.
Doar câţiva nori de ploaie
şi-un avion.

Moartea lui îmi aminteşte de moartea mea
şi moartea mea îmi aminteşte că
eu scriu poeme când aş putea fi
fericit.

Friday, June 26, 2009

Poveşti din Târg

Să povestesc şi eu cum a fost la Bookfest. Dar iar gândesc fragmentar şi nu e ora de vină, ora-i numai bună [profit de ocazie pentru a-mi cere scuze celor care, în zilele în care eram la târg, m-au sunat dimineaţa, înainte de a îmi bea cafeaua; înainte de cafea totul e imposibil, nu are sens să-mi spuneţi unde şi de câte ori trebuie să schimb metroul, pentru că la ora aia nici nu ştiu cum arată animalul respectiv; dar după cafea lucrurile se rezolvă de la sine; serios, mai bine mă sunaţi la 3 noaptea, decât la 10 dimineaţa].

Nici nu ştiu ce să zic mai întâi. O iau sistematic:
1. trenurile cu care am călătorit au fost foarte civilizate, n-aş putea spune acelaşi lucru despre unii călători
2. cea mai urâtă clădire pe care am văzut-o: Casa Scânteii [pentru simplul motiv că pe lângă monstruozitatea aia vizibilă din spaţiu n-am avut ce să caut, dar simplul gând că e acolo îmi dă frisoane]
3. Bucureştiul seamănă cu noi toţi, cu bune şi cu rele
4. cine spune că e oribilă Gara de Nord n-a văzut gara din Timişoara

5. cred că Ionuca are troleibuzul ei personal, pentru că la mine n-a vrut să vină nici de frică
6. în prima seară, târziu de tot, când ne-am liniştit, uRMa a venit lângă mine şi aşa, pe întuneric, a început să mă studieze; nu ştiu dacă şi-a dat seama că şi eu făceam tot cam aşa ceva; şi am ajuns la concluzia că seamănă cu pisica pe care am văzut-o pe o terasă din Cluj [când am fost la lectura din Insomnia, despre care o să povestesc eu cândva, într-o zi sau într-o noapte, încă nu m-am hotărât]
7. n-am fost la nicio dezbatere de la Bookfest, pentru că niciuna nu a fost la ora anunţată iniţial


8. am fost la USR când s-au dat premiile, deşi ştiam numele premianţilor [nu m-am bucurat pentru niciunul]; dar a meritat, i-am reîntâlnit pe Ştefan Manasia şi pe Rareş Moldovan [îi asigur pe cei de la USR&TVR că el e în fotografia alăturată]
9. ca de obicei, tot la terase a fost cel mai frumos
10. pe partea mea de blogosferă sunt doar oameni minunaţi, mă bucur că pe unii dintre ei am reuşit să-i întâlnesc

11. mi-am cumpărat mai multe cărţi decât mi-am propus iniţial, dar am şi primit vreo câteva [şi la asta chiar nu mă aşteptam, aşa că spun din nou mulţumesc]

12. de data asta am stat mult de poveşti cu Mihail Vakulovski; am cumpărat şi cartea [Fraţii Presniakov, Ucide arbitrul], tradusă de el şi de Alexandru Vakulovski
13. de ce la Vinea o carte avea două preţuri şi de ce exact exemplarul pe care-l voiam eu era mai scump?
14. o întâmplare frumoasă: Adam J. Sorkin, în standul de la Vinea, răsfoind diverse cărţi; la un moment dat, printre ele, l-a descoperit cu bucurie, pe Dan Coman, în carne şi oase.

15. dacă stau bine să mă gândesc, doar la încă două lansări am fost de la început până la sfârşit




SGB, Chipurile











Diana Geacăr, Frumuseţea bărbatului căsătorit [prezentată de Cristina Ispas]








16. lansarea lui Daniel D. Marin era să o ratez din motiv de cafea băută pe îndelete; din fericire am ajuns la partea cea mai vie, cea de la terasă

17. la Paralela 45 au apărut câteva cărţi de poezie cel puţin importante:
Arthur Rimbaud - Une saison en enfer /Un anotimp în infern
Arthur Rimbaud - Les Illuminations / Iluminaţiile
Georg Trakl - Sebastian im Traum / Sebastian în vis
Umberto Saba - Il canzoniere / Canţonierul
Giuseppe Ungaretti - Vita d’un uomo / Viaţa unui om
Trebuie să-mi caut în primul rând italienii, Rimbaud şi Trakl am în alte ediţii

18. la Vinea ar fi trebuit să apară şi nişte ruşi, traduşi de Leo Butnaru, dar eu parcă nu i-am văzut

19. aştept seria de poezie promisă de cei de la Art, pe la începutul anului; sper că nu s-au răzgândit

20. standul meu favorit: Curtea veche [pentru Bolano, Sorokin şi plata cu cardul]

Thursday, June 25, 2009

Pe ce am dat banii

Nu am acum timp de poveşti despre târgul de carte, poate mâine. Trec aici doar lista cu cărţile noi. Majoritatea-s cumpărate, unele-s primite [mulţumesc mult!]

Roberto Bolano, Târfe asasine, Curtea veche
Fraţii Presniakov, Ucide arbitrul, traducere de fraţii Vakulovski, Art
William Saroyan, Comedia umană, Rao
Jose Eduardo Agualusa, Vânzătorul de trecuturi, Leda
John Updike, Gertrude şi Claudius, Paralela 45
Dan Gulea, Domni, tovarăşi, camarazi. O evoluţie a avangardei române, Paralela 45
Diana Geacăr, Frumuseţea bărbatului căsătorit, Vinea
Andra Rotaru, Într-un pat sub cearşaful alb, Vinea
Cristian Popescu, Caiet de citire şi de caligrafie, Vinea
Gelu Diaconu, Antipoeme, Vinea
Richard Wagner, Cretă neagră, Paralela 45
Rolf Bossert, Stau pe treptele vântului, ICR
Constant Tonegaru, Plantaţia de cuie, Vinea
Kazuo Ishiguro, Nocturne, Polirom
Vladimir Sorokin, Kremlinul de zahăr, Curtea veche
Cosmin Perţa, Bocete şi Jelanii, Biblioteca de poezie
Ofelia Prodan, Ruleta cu nebuni, Vinea
Stoian G. Bogdan, Chipurile, Cartea românească
Daniel D. Marin, l-am luat deoparte şi i-am spus, Brumar

Le-am văzut, le-am comandat şi vor sosi în curând:
Kerouac, Vagabonzii Dharma, Polirom
Kerouac& Burroughs, Şi hipopotamii au fiert în bazinul lor, Polirom
Florin Manolescu, Mentaliştii, CR
Şerban Anghene, Viaţa unui şef de departament, CR

Mai vreau şi câteva cărţi de la Brumar, dar nu le-am luat de acolo, le voi lua de aici:
Lucian P. Petrescu, Dezorbirea
Mihai Vieru, Shinobi
Michel Martin, nu ştiu ce titlu are

Tuesday, June 23, 2009

Marché de la poésie

De la corespondentul nostru foarte special de la Paris, Raluca [mii de mulţumiri]
__________________

Ieri m-am întors cu soţul meu de la Paris unde am participat, după cum ţi-am spus, la lectura organizată de ICR şi revista Confluences poétiques. Am vrut să evităm aglomeraţia de duminică seara legată de Fête de la musique şi am avut dreptate.

Pe scurt deci, ca să-mi ţin promisiunea, o prezentare a evenimentului.

27ème édition du Marché de la poésie

Poetul e o specie care se încăpăţînează să nu dispară

Am plecat vineri dimineaţa, zi frumoasă, soare cu dinţi. Normal, căci eu consider că începînd cu februarie vine vara şi începînd cu iunie vine iarna. Prietenii care ne-au găzduit ne-au spus că putem ajunge cînd vrem noi, dar că ei sunt acasă începînd cu ora şase. Şi aşa am realizat primul nostru miracol: am călătorit lejer, cu două bagaje de mînă, care ne-au permis să deambulăm în toate librăriile noastre preferate, dintre care cea mai tare e Compagnie, ocazie de delicioase cheltuieli.

Sîmbătă frig şi ploaie. Prevederea nefiind una dintre calităţile mele, în bagajele mele minunate se aflau cîteva tricouri, dar nici un pulover. Aşa că strumpful acela albastru, rebegit şi tremurînd ca varga din public eram eu. Ajunsă cu puţin înainte de ora 15:00, momentul anunţat al lecturii publice a celor 3 poeţi români, am descoperit cu uimire că nu era organizat mai nimic, plus că în ziarul cu programul pe care îl cumpărasem, pentru ora respectivă anunţau o chestie cu poeţii polonezi. Moment de panică. M-am înşelat!!! De ora, de zi, de locaţie! M-am liniştit cînd am auzit vorbindu-se româneşte în jurul meu şi mi-am zis că programul lor e o păcăleală şi ultimul newsletter pe care l-am primit de la organizatorii evenimentului avea dreptate. Pe urmă i-am identificat şi pe Claudiu Komartin şi Răzvan Ţupa şi am intrat în starea «avem puţintică răbdare». Am avut nevoie căci lectura a început cu vreo jumătate de oră mai tîrziu.

Cum evenimentul era organizat de ICR şi de revista anuală «Confluences poétiques» care în nr 3 conţine o antologie foarte faină de poezie română contemporană, Magda Cârneci a fost cea care i-a prezentat pe cei trei ca fiind reprezentanţi ai «generaţiei 2000». Claudiu Komartin s-a servit de prezentarea asta pentru a preciza ca generaţia e numită aşa din cauza faptului că sunt 2000 de poeţi. Simpatic. Mi-a venit să-i cer lista exhaustivă, dar oricum nu era nimic prevăzut pentru un dialog cu publicul. Din păcate în prezentarea Magdei Cârneci s-a strecurat o eroare: poeziile citite nu fac parte deloc din antologie, cum a afirmat ea. Primo, Răzvan Ţupa şi Ana Maria Sandu nu figurează şi secundo, Claudiu Komartin a citit poezii din ultimul lui volum «Un anotimp în Berceni» iar în revistă apar alte poezii. Deci traducerile erau toate inedite în franceză. Fain. Păcat însă că nimeni nu s-a gîndit sa prezinte şi traducătorul, munca acestuia/acesteia fiind remarcabilă.



Claudiu Komartin a citit primul. Îi cunoşteam vocea de pe CD (
Circul domestic) şi am rămas impresionată să retrăiesc aceeaşi emoţie şi în varianta franţuzească. Cît timp a aşteptat să-i vină rîndul, mi s-a părut nemulţumit sau dezamăgit, mi-a fost imposibil să identific motivul. Cîteva dintre «Poemele cu tătuca» şi «Black butterfly» au fost citite într-o franceză foarte cursivă.







A urmat apoi Ana Maria Sandu. Din păcate, nu am reuşit să înţeleg din ce volum făcea
parte fragmentul de poem în proză pe care l-a citit, cel cu copila care asistă la transformarea mamei în amanta unui minunat italian, numit Antonio. Să fie din «Amintirile unui Chelbasan» ? Cînd oi mai ajunge la Bucureşti, am să caut ce a publicat ea prin librării. Sau poate că mă încumet să cumpăr pe internet, în ciuda taxelor de transport.






O apariţie neprevăzută:
cea a lui Luis Mizon, directorul revistei CP. Am fost surprinsă de puternicul lui accent spaniol. Mi-a plăcut ce a zis despre persistenţa, vigoarea şi diversitatea poeziei contemporane. Toţi cei care nu contenesc să anunţe că moartea poeziei e iminentă se pare că s-au înşelat căci poeţii sunt o specie ce se încăpăţînează să dureze. Spre marea mea bucurie.



Last but not least: Răzvan Ţupa. Cel mai dezinvolt dintre toţi, în ciuda faptului că franceza îi venea ca un costum mult prea strîmt. Ne-a marturisit că i-ar fi plăcut să ne încălzească puţin cu nişte glume. Şi pe urmă, fără nici o tranziţie, ne-a explicat ce au în comun francezii şi românii. Nişte preşedinţi care nu dau două cepe degerate pe intelectuali (preşedintele Băsescu ar fi afirmat recent că în România sunt prea mulţi filosofi. Mă întreb în comparaţie cu ce? cu bicicliştii, consumatorii, vegetarienii?) Românii au chicotit, franţuzoaica de lîngă mine a cam înţepenit, cred că nu a ştiut cum să o ia. Nici el nu a zis din ce volum fac parte poeziile, sau poate ca a zis dar am fost bruiată de zgomotul propriilor dinţi clanţănitori. Am tras concluzia că din «Corpuri româneşti», că doar nu o ţinea degeaba în mînă. Mi-ar fi plăcut la nebunie să fi animat el lectura asta publică. Am o intuiţie că ar fi fost foarte fain.

Una peste alta a fost fain, publicul entuziast, toţi fani declaraţi. Cum pe urmă nu era organizat nici măcar un moment minuscul de autografe, am purces la descoperirea standurilor editurilor de poezie. Prima impresie: imens de multe ! Plus că nu mă aşteptam să fie aşa de multă lume la tîrg, mai ales că vremea nu era extraordinară, însă pasionaţii de poezie sînt oameni motivaţi.

Cum nu aveam nici o listă de «must have» cu mine, nu mi-a mai rămas decît să mă descurc singură facînd apel la minunata mea intuiţie, că doar nu era să plec cu mîna goală. De obicei, reacţia mea e că atunci cînd oferta e prea mare, mă blochez şi nu mai aleg nimic. Aşa că strategia pe care am pus-o la punct a fost să mă orientez în funcţie de criterii foarte raţionale precum numele editurii, titluri, format (nu-mi plac cărţile în format mare), caractere (sînt capabilă să nu cumpăr o carte dacă nu îmi place caracterul de imprimerie), argumentul hotarîtor fiind impresia pe care mi-o lasă o răsfoială superficială, dar mai întîi trebuie să mă simt motivată să răsfoiesc o carte. Chiar în faţa scenei unde a avut loc lectura românilor era un stand cu poezie poloneză. Mi s-au lipit de mînă: Jacques Burko «Certidoutes», Tadeusz Rosewicz «Inquiétude», Jerzy Ficowski «Tout ce que je ne sais pas» (sur l’envers des tableaux je peins /le dos des paysages les arrières des couleurs) şi o antologie «Trois poètes polonais: Maciej Niemiec, Jacek Podsiadlo, Tomasz Rozycki».

Escală la Cheyne éditeurs unde, surpriză, în ciuda faptului că am ajuns super post festum, am mai găsit-o pe Linda Maria Baros care semna exemplare din ultimul ei volum «Autoroute A4 et autres poèmes ». Am cumpărat volumul pentru a profita de această ofertă excepţională, în ciuda faptului că îl comandasem deja la libraria mea favorită din Lyon şi ştiu ca mă aşteaptă. Am o idee deja cui o să i-l fac cadou. Nu m-am putut abţine să nu-mi iau şi un turc Fazil Hüsnü Daglarca «L’oiseau à quatre ailes» şi un francez Jean Pierre Siméon «Lettre à la femme aimée au sujet de la mort» Prix Max Jacob 2006 (qu’on/nous laisse donc/seuls face à l’énigme oui/hommes seuls avec leur souffle/leur prière de peu mariant/les corps à la nuit/amoureuse).

Haltă la o editură cu un nume delicios: Le temps des cerises. Cunoscută pentru angajamentul ei profund în favoarea ideilor de stînga. Cea mai capitalist organizată pentru a permite consumatorului de poezie să profite de oferta lor: plata cu cardul (nu cred ca erau mulţi care să se laude cu serviciul ăsta) şi în plus au şi un site de unde poţi cumpăra în direct (excepţional în Franţa, căci librarii sînt intermediarii privilegiaţi şi mi se pare ok, însă în condiţiile în care poezia e atît de prost distribuită, ideea asta mi se pare foarte eficace). Am plecat cu Maram al-Masri (nascută în Siria) «Les Âmes aux pieds nus- composé de portraits de femmes victimes de violences» - bulversantă şi foarte poetică, o antologie bilingvă spaniolă-fr «Cinq femmes poètes d’Amérique latine aujourd’hui» (ce dacă nu ştiu spaniolă m-a convins textul de pe coperta IV «sensibilité à la violence du monde et une écriture au service de l’intime»), altă ediţie bilingvă a anarhistului american Jack Hirschman «Arcanes» şi un Vladimir Maïakovski «Ecoutez si on allume les étoiles».

De la un stand care era şi anticariat mi s-a lipit de mînă o antologie a poeziei daneze contemporane (1920-1970) apărută la Gallimard în 1975 şi am incheiat cu editura Seghers unde iar am avut noroc şi l-am prins pe poetul Pierre Maubé care semna antologia «L’année poétique 2009». Lui îi acord premiul pentru cea mai frumoasă dedicaţie: «par delà et au cœur de l’effusion des lettres, de l’horizon de l’alphabet et des latitudes linguistiques, bon voyage en poésie d’aujourd’hui !». În afară de poemele prezentate (un poet - o poezie) şi un dosar «poeţi belgieni contemporani», antologia e o mină de informaţii foarte utile şi preţioase despre revistele de poezie, siteuri internet, edituri etc. În sfîrşit o publicaţie care încearcă după puteri să ofere cititorului şi amatorului de poezie o vizibilitate asupra acestui segment cultural.

Acestea fiind cumpărate şi fiind şi în posesia unei broşurele cu toate editurile prezente şi coordonatele lor (adresa, site internet, nume de colecţii, numar de publicaţii etc), am constatat că mi-am depăşit bugetul alocat tîrgului de poezie cu 100% şi m-am oprit aici cu cheltuielile. Şi mi-am promis să nu mai intru într-o librărie pînă cînd nu voi fi citit măcar jumate din tot ce am cumpărat.

Ai mînă liberă să reproduci ce vrei din mailul meu.

Pe curînd,
Raluca

Saturday, June 20, 2009

Poemul de sâmbătă 11

Iar sunt singur pe aici; dacă m-am descurcat prima dată, sigur va fi bine şi acum. Pun aici* nişte poezii care pe asta plecată de acasă o obsedează de când le-a citit prima dată, adică din secolul trecut. Poemele-s din Cinci.

Bogdan Ghiu
Poem
Vine ceva şi se lipeşte strâns de mine -
este comparaţia cu altceva,
la fel de singură
şi de rănită.

Poem
Mă gândesc acum la un poem de dragoste
aşa cum mă gândesc la tine.
Elegia de-a nu putea să mi-l reprezint,
elegia de-a nu putea scrie nici măcar DESPRE el.

Poem
Mă apăr de ceea ce
mă înconjoară
şi scriu un poem debil pe care îl părăsesc.
______
*post programat

Tuesday, June 16, 2009

Ne vedem la Bookfest

Se pare că astea-s cuvintele la modă în ultimele zile. Joi voi fi în Bucureşti. M-am tot uitat pe site să văd ce se anunţă şi se anunţă multe lucruri interesante.
În materie de proză cred că doar două cărţi îmi voi cumpăra:

Roberto Bolano, Târfe asasine, Curtea veche
Fraţii Presniakov, Ucide arbitrul, ART/lansare: joi, ora 15, stand B 03, invitaţi: Mihail Vakulovki, Mitos Micleuşanu, Laura Albulescu

Oferta Polirom e imbatabilă [Burroughs, Kerouac &co], dar cred că voi da nişte bani în plus, numai să-mi vină cărţile acasă.

Chestii la care vreau să ajung:
joi
Decernarea premiilor USR pe anul 2008 va avea loc joi 18 iunie 2009 la ora 18 la sediul Uniunii din Calea Victoriei nr 115. Ceremonia NU va avea loc la Tirgul de Carte cum s-a anuntat initial.
vineri
Ofensiva poeziei tinere, moderatori: Igor Mocanu & Teodor Dună, Forum, ora 20:30 /Organizator : Time Out
sâmbătă
Premiile Literare – La ce bun? (coord.& moderator Florina Pirjol) Agora, ora 17/Organizator : Time Out

Despre poezie nu ştiu exact ce să zic, sunt foarte multe lansări [aştept sfaturi]. Eu aş vrea să ajung la:
SGB, Chipurile, Cartea românească [vineri, ora 17.30]
Daniel D. Marin,
l-am luat deoparte şi i-am spus, Brumar [vineri, ora 13]
Diana Geacăr, Frumuseţea bărbatului căsătorit, Vinea [sâmbătă, ora 18]

Să nu uit: pds-ul e programat, deci treceţi sâmbătă pe aici, aşa, mai pe la prânz.

Monday, June 15, 2009

Poveste restantă. Poemul meu

La Street Delivery a fost lume multă şi o primă zi friguroasă. Seara, când am ajuns acasă şi am dat drumul la apa rece, mi s-a părut caldă. A doua zi a plouat. A treia zi a fost ziua cu poezia, adică s-a scris poezie sub ochii clientului.




Nu vreau să trec niciun poem în întregime, doar vreo 2 versuri din fiecare, cât să fie aproape unu', adică poemul meu.



Stăm faţă în faţă
Între noi un poem.
(Marin Mălaicu Hondrari)

dar eu nu ştiu ce gândesc
nici nu ştiu ce gândeşti
(Cristina Ispas)


şi într-o dimineaţă, când tocmai îmi trăsesem
pleoapele peste ochi ( deh, odihna dinaintea ţigării)
(Dan Coman)


Foile pe care scriem sunt luate de vânt şi rămânem noi faţă în faţă
(Răzvan Ţupa)


sunt un zgomot alb
filtrat prin aerul cald al zilei
(Alex Potcoavă)


dar până la urmă asta e tot
şi e destul!
(Moni Stănilă)

Saturday, June 13, 2009

Poemul de sâmbătă 10

Foarte greu mi-a fost să aleg poemul de azi. Tocmai de aceea vor fi mai multe: primul e din Tatuaje, al doilea din Nemuritor în păpuşoi [se potriveşte cu ziua de azi]. Şi bonus: poemul de la Alba.

Mihail Vakulovski

bine...

să-ţi citeşti poezia ca şi cum ai întreba
pe cineva cît e ceasul sau unde
e primul magazin alimentar
să-ţi citeşti poezia de parcă
i-ai răspunde cuiva la ce faci
sau ce zici
să nu mai exagerezi cu acest citit
pompos expresiv şi frumos de poezie
învăţat de la doamna profesoară
şi să vorbeşti poezia ca şi cum
ai scrie-o pe loc fără chef ori intenţie
de-a o citi

floare de cactus la ureche

scot cafeaua zahărul o linguriţă şi un pahar în care
nu torn nimic nu vreau să beau nimic nu vreau
nimic să mănînc / sînt de acord cu greviştii / chiar
îi simpatizez într-­un fel / dar nu mă duc în piaţă /
nu strig jos X nu urlu trăiască Y nu ţip salarii pensii
bursă sau noi sîntem acasă / colegii mei au acum
conferinţă ştiu cine şi ce va spune ştiu care va fi
atmosfera generală şi cum se va uita fiecare la
scaunul meu gol / eu nu mai cobor în subsol şi nu
mai caut articole despre romanul moldovenesc din
anii ’45 / eu nu mă mai duc la antrenament / eu nu
mai încerc să le intru în voie cunoscuţilor n-­am timp
pentru asta m-­am plictisit să-­i contrazic pe toţi aşa
cum procedam pînă nu demult / cum face tata/
pînă acum / şi nu pot să fiu cu toţi de acord ca
fostul meu amic / am obosit să fiu atît de amabil şi
atît de modest / eu nu-­mi văd locul printre
cenaclişti nici chiar în „Interval­ul” lui Bodiu cu
atît mai mult în „Eugen/ Cioclea” etc., etc. nu dom’
poet nu/ Ioane iată Iulian doreşte se plictiseşte/
vrea să abandoneze lecturile cafeaua băuturile
alcoolice şi nu vrea să /moară / noi avem „cenaclul
nostru” un prieten poet un prieten critic/ literar şi
o cafea neagră / eu n-­am ce face la întruniri / eu nu
voi călca niciodată la adunările părinţilor / voi avea
încredere în copilul meu / eu ştiu cine sînt / am
citit şi eu Istoria culturii şi civilizaţiei de Ovidiu/
Drimba toate cele patru volume / eu am o singură
mamă un singur tată un singur frate / n­-am fost la
balul de încheiere a şcolii medii / n-­am fost
la întîlnirea zorilor cu clasa / nu sînt prezent în nici
o fotografie/ colectivă / nici în cele universitare /
nici în cele şcolare / şi nici măcar în cele de la
grădiniţă / eu nu voi veni nici la împlinirea a zece
ani de la absolvirea facultăţii despre care îmi
aminteşte din cînd în cînd prietenul meu / eu sînt
autodidact / şi mai am atît de mult de citit / stau în
această cameră îngustă şi plină de cărţi descui uşa/
mai scot un pahar şi­ o linguriţă


Bonus: poezia de la Alba
mai bine tu

văd tineri cu Che Guevara pe piept
tatuaţi cu Che Guevara
lideri politici cu Che Guevara pe tricouri
oligarhi cu Che Guevara pe portofel
cîntăreţi Che Guevara
poeţi Che Guevara
ce de-a Che Guevara

veneam la lucru şi un bătrîn aurolac dormea dus
sub o bancă din parcul de alături
iar Che Guevara de pe tricoul lui îi veghea somnul
îi liniştea visele
îi pregătea gînduri limpezi
amintiri frumoase pline de viaţă
speranţe mincinoase
tineri tineri tineri cu Che Guevara
în cap
Che Guevara care omora copii

decît Che mai bine Lenin
decît Hitler mai bine Lenin
decît Stalin mai bine Lenin
decît Lenin mai bine Jim Morrison
decît Jim mai bine Jerry
decît Jerry mai bine Henry Miller
decît Henry mai bine uită-te în jur
la părinţii tăi la prietenii tăi la colegii tăi
la ţara în care trăieşti la oraşul în care eşti
uită-te în jurul tău
şi gîndeşte-te la tine
gîndeşte-te un pic mai mult la tine
gîndeşte-te la tine

Thursday, June 11, 2009

CTS. Final

Sfat: decât să citiţi ce am eu de povestit, mai bine citiţi Cronica de ageamiu, scrisă de dreamingjewel, să vedeţi cum a ajuns la concluzia asta: Am constatat miercuri seară că arta este despre trasarea unor pătrăţele cu rigla şi înghesuirea în ele: este sau nu este poezie şi de care poezie este. (Că despre asta s-a discutat, destul de mult, la ambii poeţi). Şi regula este ca autorul să nu dialogheze cu sala, chiar dacă sala de aia a venit acolo; nu putem face abatere de la regulă deşi ea nu e trecută în constituţie sau altceva.
_____

Poveste*: Aşa o ploaie a venit de la Cluj, din aia cu tunete şi fulgere, încât eu mi-am dat seama ce se întâmplă doar în momentul în care bătea grindina prin mijlocul sufrageriei. Acum s-a mai potolit, numai o maşină urlă ca disperata. Gata, a tăcut [dar a trecut vreo jumătate de oră, timp în care am strâns apa de pe balcon, care nu s-ar fi adunat acolo dacă aş fi închis geamurile la timp.]

Dar nu despre Cluj vreau eu să povestesc şi tot despre Alba, pentru că nu am povestit cum am cărat scaune prin Palatul Apor [pe care l-am găsit cu greu, nu ştia nimeni să ne spună unde e, deşi la un moment dat eram la 50 de metri de ţintă]. Am stabilit deja că lectura n-a durat prea mult şi poate ar fi fost mai mult public dacă ar fi fost afişe în oraş. Eu n-am văzut niciunul şi nici oameni care să ştie unde e Universitatea n-am prea întâlnit. Din fericire, vreo doi tot am găsit, altfel nu ajungeam. Iar la dezbateri am întârziat un pic pentru că am stat la o cafea, pe terasa noastră. S-au discutat lucruri serioase, de exemplu




de unde vine şi unde se duce poezia
[Dan Coman, Sorin Despot, Marius Ianuş]












sau cum poate fi prinsă în cuvinte şi manevrată.
[Răzvan Ţupa şi V.Leac]






Nu, acum serios, am găsit clădirea până la urmă. De fapt ne-a recuperat un cristian, eram ca nişte elevi chiulangii pe care proful de serviciu îi găseşte în curte şi îi trimite la ore. Numai că la ore nu erau scaune şi am plecat să ne aducem. Nici nu ştiţi ce frustrant e ca între tine şi scaunul mult dorit [şi liber] să stea o grămadă de uşi încuiate! Până la urmă s-a deschis o uşă şi ne-am întors victorioşi, deşi la început unii au stat mai la margine




Aida Hancer, Cătălina Cadinoiu, Marius Ianuş






dar numai o vreme.






Denisa Pişcu, Marius Ianuş




Doar discuţia despre drepturile de autor a rămas uşor în aer, aşa că întrebarea [Cum am putea rezolva ca, după decesul nostru, cărţile pe care le-am scris să poată fi publicate liber de orice editură doritoare, din ţară şi din lume, fără probleme de copyright?] pe care a pus-o Constantin Acosmei a rămas fără răspuns.[ Dar tot el a zis înainte de CTS: Mi se pare normal ca, dacă tot nu ai putut trăi din scris, măcar ceea ce ai apucat să scrii să fie accesibil tuturor…].

S-a discutat la modul foarte serios despre poezie, despre festivaluri europene, despre pseudonime**, clone, din astea. Păcat că subiectul Fernando Pessoa a rămas cumva în aer, că eu la el mă gândesc de fiecare dată când cineva devine alergic la vreun pseudonim. Şi pentru că înainte de a începe dezbaterea modertă de el, Marius Ianuş mă întrebase dacă vreau să vorbesc, iar eu i-am zis nu, nu m-a pus să vorbesc, m-a întrebat de-a dreptul. Şi i-am răspuns într-un fel, că doar căutasem scaune împreună. Dar am profitat de prima ocazie pentru a fugi pe o terasă, şi l-am deranjat foarte tare pe cel care trebuia să ne servească. Nu ştia ce căutăm acolo, credea că o să plecăm, dacă ne ingnoră. Dar n-am plecat, voiam să stăm la poveşti. Dar acum nu mai e timp pentru ele.
_____
*aseară a fost furtuna, atunci am început să scriu, dar n-am putut să termin decât acum.
** salutări lui Corcoran, într-o vreme trecea pe aici.

Tuesday, June 9, 2009

CTS. Lectura

Am citit diverse comentarii cum că lectura ar fi durat prea mult. Eu cred că, dimpotrivă, a durat prea puţin. Momentele de publicitate au durat, în schimb, mult prea mult. Ştiu: acele reviste au sponsorizat [sau nu?] colocviul; şi cum ne uităm la filme întrerupte de publicitate, de ce să nu stăm la o lectură poetică întreruptă de prezentarea unor reviste? Poeţii nu au avut voie să depăşească câteva minute, în schimb despre reviste s-a vorbit cam mult [sau poate doar mi s-a părut mie; ştiu, sunt rea!]. O să trec aici, fără niciun alt comentariu, un fragment dintr-o carte a lui Adrian Marino, Introducere în critica literară [tocmai s-a reeditat, la o editură din Craiova]: Întregul efort al criticii literare trebuie să se desfăşoare numai spre literatură. Deci, îndărăt la literatură! Întâi literatura, apoi critica!

Cei care au citit au fost 29
. Partea bună e că, în general, ştiam cine sunt. Din păcate, unii au citit doar un poem scurt. Unii mi-au plăcut mai mult, alţii mai puţin. Am stat undeva în mijlocul aulei, aşa că pozele sunt cam neclare. Iată câteva [cu comentariul de rigoare]:


Dan Coman a citit exact poezia pe care am ales-o eu la pds 2. Şi m-am bucurat când Octavian Soviany a scris că i-a plăcut [poate cel mai mult, pentru că doar despre ea a zis 2 vorbe].






Cred că s-ar fi putut prăbuşi toată clădirea, s-ar fi putut scufunda oraşul, dar Marius Ianuş n-ar fi observat. Aşa şi-a citit poezia[Jigodia disperată în care a sperat mama], cu o pasiune nebună. Un fragment:
Mama mea va rămâne mereu
jumătatea bună a sufletului meu
Şi
Mama o să inventeze o bombă atomică
pentru mine





Mihai Vakulovski m-a lăsat fără cuvinte, aşa de mult mi-a plăcut. Azi am primit cele 2 poezii citite atunci. Una dintre ele e aici, la comentarii. Pe cealaltă [favorita mea] o mai ţin o vreme doar pentru mine, dar o s-o trec într-o sâmbătă ca bonus la un pds.








La final, a citit V. Leac, sub privirile fascinate ale celor din jur: SGB, Cosmin Ciotloş, Sorin Despot, Răzvan Ţupa, Claudiu Komartin [care de data asta a fost doar moderator, eu spun că a fost unul foarte bun, dar tot aş fi preferat să fi citit ceva.]



Am zis câte ceva despre colocviu în Observator cultural, aici. Deocamdată atât.

Monday, June 8, 2009

Pe puncte

1. Au început să apară veştile despre Bookfest. Nu pe site-ul oficial, ci pe cel al editurilor. Cum care edituri? Polirom şi Cartea românească. [De ce nu mai avem şi alte edituri profesioniste? ]

2. Au apărut câteva bloguri legate de cărţi:

Chipurile, SGB
Coada, Dragoş Voicu
Pagina lui Supermen, Şerban Anghene

3. Dar
SkyRain unde e? Şi de ce??????

4. Joi şi vineri, Octavian Soviany şi Miruna Vlada vor fi în
Timişoara.

5. Vreau să spun câte ceva despre articolul ăsta, din Adevărul:
Poezia, producţie pe stoc.
Începe aşa: Volumele de poezie se vând cel mai slab. O spun librarii, editorii, cititorii şi chiar poeţii.
Eu zic aşa: singurii care au voie să se plângă sunt poeţii şi cititorii. Pe librari îi rog să-mi spună 10 poeţi care au debutat în ultimii 10 ani. Hai să nu fiu rea, îi rog să-mi spună 3 poeţi care au debutat după 2000. [Pe cei de la Caligraf îi rog să nu sufle răspunsul!]

Pentru edituri am o veste: s-a inventat internetul! Şi un sfat: folosiţi-l! Mi se va spune că cititorii de poezie nu sunt mulţi, dar întreb şi eu: ne-a numărat cineva? Nu suntem mulţi, nu se pot face averi de pe urma noastră, asta-i problema.

Eu sunt foarte de acord cu ce zice aici Marius Chivu [deşi în alte articole a spus unele lucruri cu care sunt în dezacord total]:

Poezia nu trece neobservată decât de cei care n-o merită. Nu trebuie ca oamenii să citească neapărat poezie. Altfel, sigur, editurile de poezie din România sunt cele mai neserioase instituţii de pe piaţă. Nu tipăresc, nu distribuie, nu promovează, nu plătesc autorii. De fapt, vorbim despre nişte fantome.

Saturday, June 6, 2009

Poemul de sâmbătă 9

Pe Aglaja Veteranyi am descoperit-o când s-a sinucis şi am uitat-o la prima ninsoare mai serioasă. Sau la prima ploaie care ne-a stricat vacanţa, sau cam aşa. [Înţelegeţi voi ce vreau să zic, cu siguranţă; cel puţin aşa sper.]

Ana trăieşte e ultimul text scris de ea, aşa se spune. La diversele lecturi îl citea desfăcând faldurile unei rochii de mireasă, pe albul acela scrisese cu negru acest poem:

Aglaja Veteranyi
Ana trăieşte*

Ana se clatină în Ana.
Cade la dreapta, cade la stânga, cade'n braţ, cade'n
picior, cade'n ochi.
Ana plânge cu lacrimi lungi.
Obrazul doare.
Ochii.
Limba.
Timpul.
Ana îşi trage în sus colţurile gurii.
[...]
Dacă fericirea nu vine, Ana ia o pilulă care îi spune
că e fericită.
Ce mică e fericirea de are loc într-o pilulă, se
gândeşte Ana.
Sunt o întreagă, îi spune Ana Anei.
Ana cade de pe scaun.
Anei îi cade jacheta din mână.
Anei îi cade cuvântul din gură.
Sunt o întreagă, îi spune Ana oglinzii.
În oglindă e un obraz.
Ana se culcă.
Ana se ridică.
Ana deschide fereastra.
În oglindă aşteaptă obrazul.
Ana tremură de frig.
Ana îşi trage jacheta pe ea.
Ana îşi trage somnul pe ea.
Ana a mâncat vânăta.
Vânăta era mică şi lată şi se numea Ana.
Avea un obraz şi râdea.
Avea o gropiţă.
Avea dinţi,
Îl avea pe bunul Dumnezeu într-un ochi.
[...]
Ana râde afară din somn.
Camera e absentă.
Casa Anei s-a făcut o casă repede.
Ana a mâncat frica.
Ana a mâncat moartea.
Moartea e lungă.
S-a întins pe faţa Anei şi doarme.
________
* traducerea îi aparţine Norei Iuga;
text publicat în
Poveşti pentru Aglaja, Triade, 2004

Friday, June 5, 2009

Recapitulare

Aiurea, nu e nicio recapitulare, e un fel de trecere în revistă a celor întâmplate în ultima vreme. N-am terminat ce aveam de povestit despre CTS [despre lectură şi despre dezbateri o să spun eu până la urmă câteva vorbe, numai că nu ştiu când],

pentru că s-a întâmplat să fie Street Delivery, am fost acolo, evident. Duminică în 31 mai, s-au scris poezii pentru fiecare doritor. Eu ziceam că pe ale mele o să le pun pe blog, dar m-am răzgândit. Sunt nişte cadouri de nepreţuit, foarte personale şi personalizate, iar eu sunt foarte egoistă la ora asta.

Şi miercuri am fost la Cluj, pentru că Dan Coman şi Claudiu Komartin au avut acolo o lansare, urmată de o lectură în Insomnia. Aşa că m-am întors cu o grămadă de poveşti de spus, mai ales că mi-a plăcut mult locul şi mi-au plăcut întâmplările/întâlnirile poetice.


N-am reuşit să termin cartea lui Piotr Bednarski, Zăpezile albastre. E ceva ce mă face să nu prea fiu interesată de ea. Dar sper să scriu câteva vorbe despre Migraţiile lui Milos Crnjanski şi o să caut o poezie pentru pds.

Pe tren am încercat să citesc Sebastian Faulks, Engleby, dar am dat de un motto dezarmant: Trăim cu adevărat doar o scurtă parte din viaţă. Restul nu e viaţă, ci doar timp (Seneca). Mi-am adus aminte de o vorbă a lui Peter Jecza: viaţa e prea scurtă pentru a face tot ceea ce ne place, aşa că n-am citit nimic şi m-am jucat cu doi copilaşi de vreo 3-4 ani care erau cu mine în compartiment; şi erau foarte veseli pentru că, la vârsta lor, habar n-au ce înseamnă întoarcerile în timp.

Monday, June 1, 2009

O poezie cu impresii

Leapşa de la Răzvan Ţupa, care-a primit-o de la Andrei Ruse. Şi sună aşa:

dau drumul la o leapşa în blogosferă, cu întrebarea: care este ultima poezie pe care-ai citit-o şi te-a impresionat? bolduieşte apoi fragmentul care ţi-a plăcut cel mai mult. poate să aparţină unui scriitor “pe val” sau unui clasic, ce mă interesează este ceea ce te-a sensibilizat pe tine. această leapşă face parte din proiectul poezie. puterea, iar dacă-ţi place teaserul de mai sus, pune-l în postul tău. Prefer trailerul oficial.*

Cât despre poezia care m-a impresionat, îmi pare rău că nu ştiu de unde să o iau pe cea pe care a citit-o Mihai Vakulovski la Alba. Poate-mi spune şi mie cineva unde-i găsibilă, că mi-a plăcut foarte tare.

Trec aici o poezie pe care am descoperit-o în dimineaţa asta, când încercam să aranjez nişte cărţi, dar n-am reuşit decât să dărâm o stivă întreagă. Şi am dat peste nopţi westfalice, un volum mai vechi al lui Duşan Petrovici. Poeziile n-au titlu.

***
Un animal mi-a tot scotocit prin buzunare
ce-a scos de acolo nici astăzi nu ştiu
la fotograf însă voi sta şi voi zâmbi
ca o cruce veche
_________
*domnişoara aceea din final seamănă cu mine cea de acum câţiva ani; dar totul se poate rezolva cu un decolorant şi câteva cărţi bune.