Am fost plecată cam o săptămână şi ceva, dar am făcut o greşeală pe care nu mai am de gând să o repet: am pornit la drum fără cele 2-3 cărţi de poezie de care nu mă prea despart. Desigur erau cărţi în casele prietenilor mei, pe acolo, pe unde am fost, dar m-a ajutat şi antologia asta care se ascunde sub numele de PdS. Şi tocmai de asta am de gând să o continui. Azi un poem publicat în Poesis Internaţional, în primul număr.
Ionel Ciupureanu
Prin mine undeva
Fii liniştit nu te grăbi să plângi
nu-ţi trebuie nimic şi nu te grăbi
în prostia ta nu te gândi la moarte
cum ştii aş vrea şi eu să mor
doar păsări negre se văd
pe cerul negru
în tine tăcurăm toţi
şi după tine plânserăm
va plânge şi îngerul tău că-i trup
e înger să-şi plângă durerea
m-aş vrea eu însumi
după chipul lor să plâng
prin mine undeva.
Posts
2 comments:
e,i da. şi eu mă gândeam zilele trecute cât de repede ne obişnuim cu frumuseţea şi mă întrista oarecumva că blogurile au încremenit în proiect în ce priveşte poemul de sâmbătă. mă bucur că te-ai răzgândit şi uite, de bucurie, pun şi eu un poem.
deliria
Cimitirul personal
- Sunt zile când mori şi tu intrând agale pe
poartă. Şi care gunoaie de te revendică iar între ce
vânturi ai un ochi răstignit care te duce purpurie-n noroi.
Mă întreb.
Nopţi murdare. Nopţile sunt mult prea murdare de
frică! – repeţi. Şi nu mai ştiu nici un leac. Eu
care am citit totul eu care am văzut totul
chiar şi trupul ofeliei putrezind lângă trupul lui mao
atâtea trupuri din care creşteau pînă aici pe pămînt
drepte sfioase tulpini. Un imperiu. Scriem: un autor e un om oarecare. Pierdut. Nu te lua după cuvintele lui
nu te lua după cuvintele mele.
Sînt zile când mori şi tu intrând agale pe poartă. Ştiu
numele tău te aştept ne închidem
stăm goi. Uneori putrezeşti tu. Uneori putrezesc eu.
Aproape nimeni nu ştie.
Aurel Dumitraşcu
Foarte frumoase, amândouă poemele, White Noise şi Deliria
Post a Comment